Autobuzul fiului meu

Nu demult am citit ca viata e ca o calatorie in autobuz.
Daca ar fi sa stau sa-mi imaginez autobuzul lui Darius,acesta ar fi unul albastru, cu usi mari si geamuri in acoperis ca sa se poata vedea cerul.In fiecare statie in care opreste, asteapta nerabdatoare, multe persoane, care se uita bine inainte de a urca, sa vada daca e autobuzul pe care il asteptau.
Suntem deja de 4 ani in acest autobuz si multi s-au urcat in el, putini au ramas si pe zi ce trece sunt tot mai putini….
Au fost persoane care s-au urcat dar imediat au coborat: probabil s-au speriat sau nu au vazut dincolo de o simpla eticheta.
Alte persoane ce s-au urcat au mers o buna bucata de drum cu noi dar au coborat, ca apoi sa urce, in alte autobuze albastre, ale unor copilasi la fel ca si Darius.Acestia sunt specialistii cu care a lucrat Darius pana in prezent.
Alte persoane au ramas de la inceputul calatoriei alaturi de noi si nu stim pentru cat timp vor continua calatoria alaturi de noi..insa de moment, sunt aici,ei sunt prietenii adevarati si familia.
Si sunt persoane care au fost de la inceputul si vor ramane pana la sfarsitul calatoriei.Acestia sunt mama si tata.
Imi imaginez ca fiecare persoana ce a urcat in autobuzul lui Darius, a adus o piesa de puzzle indispensabila pentru a ne continua drumul…trebuie doar sa stim unde sa asezam fiecare piesa, pentru ca la sfarsitul calatoriei noastre,puzzle-ul sa fie complet.
De multe ori autobuzul se opreste:pentru a alimenta, a se odihni sau pentru a repara o pana la roata sau o defectiune la motor…insa niciodata nu da inapoi, merge mereu INAINTE!
Nu stim daca soseaua vietii noastre este cea mai corecta, cea mai frumoasa sau cea mai lunga dintre toate soselele de pe lumea aceasta…insa stim cu siguranta ca locul nostru este in autobuzul lui Darius,in care si tu poti fi pasager, daca vrei,intr-o buna zi.
Inchei cu o ecolalie de-a lui Darius, a invatat-o de la unul dintre autobuzele cu monede, din centrele comerciale:
´´Buna,buna! Vrei sa urci?´´(´´Hola,hola! Quieres subir?´´)