Cum sa incepem stimularea acasa

Iata cateva sfaturi de retinut si aplicat, pe cat posibil:
´´A trebuit să încep să lucrez cu el într-un mod structurat, cu obiective foarte mici; pentru a încuraja stimularea trebuia sa se simta confortabil, în condiţii de siguranţă şi motivat, astfel încât fiecare sesiune sa se transforme într-o experienţă pozitivă.
Spun de multe ori ca autismul nu inseamna sfarsitul lumii, ci o noua calatorie pentru care noi trebuie să fim foarte bine pregătiţi. Copiii noştri pot, însă la inceput ,au nevoie de ajutor, îndrumare şi structurare.
– Comparati-va fiul întotdeauna cu el însuşi, nu cu ceilalţi copii. În acest fel ne vom bucura de fiecare şi de toate realizările sale.
– Profitati de interesele sale, în scopul de a extrage şi a beneficia pe deplin de ele, mai apoi extinde-le treptat catre lucruri noi.
– Menţineți o atitudine pozitiva si credinta in fiul vostru: sa nu uităm că se străduieşte zi de zi.
-Ghidarea, ajutorul şi alternativele atunci când este lipsit de iniţiativă.
– Munca de zi cu zi sau un anumit interval de timp structurat, cu obiective clare şi împărţit în paşi mici.
– Se ignoră anumite comportamente şi reconducerea lor, în comportamente pozitive.
-Bucuraţi-vă de fiecare moment de lucru cu copilul dumneavoastra, laudati şi recompensati eforturile sale. Şi întotdeauna petreceti placut timpul împreună.
Pregatiri inainte de a incepe stimularea:
– Se pregăteste un loc in casa unde aveţi de gând să lucrati. Ar trebui să fie un loc cu foarte puţini stimuli pentru a evita distragerile. Am avut noroc sa avem o cameră goală. Pe perete am pus un tabel, ataşat la acesta un alt tabel T îngust, care ar fi locul nostru de muncă . Pe masa mare am pus materialele de lucru, precum şi „recompensele”: bucati de alimente care ii plac foarte mult şi jucăriile lui preferate. Pe podea şi la distanţă de masa, am pus o pătură pe care am lasat unele jucării .
– La început, cele mai multe dintre exercitii sunt efectuate la masă, şedinţa desfasurandu-se fata in fata cu copilul . Masa ar trebui să fie îngusta, pentru a permite apropieri directe cu copilul atunci când este necesar, ajutandu-l cu mâinile sale, sa efectueze sarcini pe care nu le poate, el însuşi, ţinandu-i mâinile când incep stereotipiile, sau oferindu-i recompense, de exemplu.
– Alegeti un scaun pentru copil, care sa fie confortabil,sa nu ´´danseze´´ din picioare. Puteţi utiliza scaunul înalt.
– Pentru munca pe podea, ar trebui să delimitezi spaţiul. Am pus o patura netedă verde (o culoare pe care Erik o iubea).
– Faceti o lista cu lucrurile care ii plac, atat de mancat cat si de jucat. Cu Erik utilizam alimente crocante: castraveţi, nuci, chips-uri de porumb, pâine prăjită …. În ceea ce priveşte jucăriile: tren, masina, moara, baloane de săpun, fluiere, clopote, obiecte care se invart … Acestea sunt numite „stimuli” şi vor servi mai târziu ca recompense (stimulii sunt orice lucruri care ii plac copilului, în plus faţă de activităţi, de alimente şi jucării, pot fi sociale, cum ar fi contactul fizic, lauda, exclamatiile de bucurie).
– Pregătiti în prealabil programele de lucru, recompensele şi materiale de lucru pe care le folositi. Pentru a atrage atenţia copiilor la masă va fi indicat sa aveti aproape unele dintre jucăriile sale preferate (jocul cu ele va fi ca o parte din recompense), bulele de săpun, de obicei, sunt întotdeauna foarte atractive pentru a atrage atentia.
– Stabiliţi un program pentru a lucra cu copilul in care trebuie sa stiti ca va veti simti bine si nu veti fi obosit. Poti să nu fii capabil să lucrezi cu el în fiecare zi, nu conteaza. Decide, în avans, de exemplu luni, miercuri si vineri de la 17:00 la 18:00, sau când consideri oportun.
PROGRAMUL DE LUCRU:
Ar trebui să fiti foarte motivaţi atunci când se lucrează cu copilul ca acesta sa se simta confortabil . Nu uitaţi că aceasta este o experientă pozitivă, ceea ce este foarte important ca el să se distreze în timp ce învaţa. Adica, pentru a o asocia cu o experienţă pozitivă.
În fiecare sesiune, se lucreaza diferite programe: Vom începe cu imitarea motricitatii grosiere, imitaţie cu obiecte, intelegerea limbajului, acceptarea de comenzi, autonomia .. şi apoi să nu uitam stimularea primelor cuvinte, fara sa lăsam la o parte stimularea senzorială (atingerea şi contactul corporal)
Fiecare program de studiu este împărţit în obiective mici şi foarte clare. Ii numim paşi. În cadrul fiecărui program de lucru sunt efectuate trei etape. De exemplu, într-un program de imitaţie de motricitate grosiera:
– Bateti din plame
– Ridicaţi-vă braţele în sus
– Loviti in masă cu degetele lui
Fiecare dintre paşii de mai sus se repetă de cinci ori. Folosind exemplul programului imitaţie de motricitate grosiera, sistemul de lucru ar fi:
– Tu bati din palme si apoi da ordinul copilului, „Acum fa tu”.
– Aşteaptă un timp rezonabil să bată din palme. Pe masura ce copilul imita, el primeşte întărire pozitivă (o bucată de ceva ce ii place, se joacă cu jucăria lui preferată, o atingere … toate însoţite de laudă: „bravo, cât de bine faci, aplauze”).
– În cazul în care copilul nu imita, ajuta-l cu mâinile tale peste mâinile lui ( ceea ce se numeşte Prompt – poti ajuta cu mâinile sau verbal.). Imediat, stimul pozitiv, recompensa si lauda.
– Va veni un moment în care copilul va face singur. Când domina un pas, se face trecerea la următoarea sesiune de lucru.
Nu uitaţi să folosiţi întotdeauna un limbaj clar, cu instrucţiuni specifice şi propoziţii scurte.
RESPECTA TIMPUL COPILULUI, dar fii constant si ferm.
Evident, nu ne putem aştepta în prima zi sa ne aşezăm pentru a lucra cu fiul nostru, si toate ordinele sa le execute perfect. Prima dată cand Erik s-a aşezat la masă, cu psihologii care dirijeaza terapia noastra, criza de isterie a lui a putut fi auzita de la departare. Ce plămâni! Am vrut să bată din palme şi …. până când am utilizat baloanele de sapun. Mana cereasca, pentru că s-a oprit din plâns si a incercat să prindă baloane cu mâinile . Odată ce apele s-au liniştit,am incercat din nou cu palmele şi a început să lucreze.
În sesiunile ulterioare, obiectivul principal a fost sa stea un timp la masa linistit si relaxat, adica sa fie familiarizat cu acest sistem. Aşa că am plasat obiecte de interes: baloane de sapun şi fluiere. Am inceput cu cinci minute şi apoi joaca pe podea pentru aproximativ cincisprezece minute, şi înapoi la masa. În a treia zi, am putut lucra la masă aproximativ cincisprezece minute . Treptat, el a fost din ce în ce mai dornic de a „lucra”, şi în termen de o lună, am fost la capacitate maximă. Un campion!
Astăzi, cei care urmaresc blogul cunosc progresele incredibile ale lui Erik. Ce mândra sunt de el! Sperăm ca aceasta postare sa fie de folos si altor familii care incep acum lucrul cu copilul acasa.“
Autoare:Anabel Cornago,Hamburg,Germania
http://elsonidodelahierbaelcrecer.blogspot.com/
Traducerea in limba romana:Dana Horodetchi